Mărturie Gabriel și Cristina B.

Suntem Gabriel și Cristina B., împreună căsătoriți de 16 ani, părinți a șase copii, patru sunt cu noi, doi nu mai sunt printre noi.

Cristina: Eu am cunoscut Metoda Billings de la dna Gherghel, când încă eram studentă și nu eram căsătorită. Mă tot întâlneam cu dumneaei și îmi spunea: Pune și înregistrează că este important să te cunoști, este important să-ți cunoști organismul. Nu prea înțelegeam eu atunci de ce să fac și la ce mi-ar folosi mie această metodă. Până când în 2009 am avut șansă să fac prima parte a cursului de învățător de metodă la Roma în cadrul Universității Sacro Cuore. Am avut o experiență de neuitat alături de doamnele din asociație. Am învățat foarte multe lucruri și am înțeles atunci cât de importantă este această metodă și cât de mult mă va ajuta în viitor. Ceea ce s-a și întâmplat pentru că în 2010 m-am căsătorit. În primele 6 luni am folosit metoda pentru a amâna o sarcină pentru că am vrut să avem un timp în care să ne cunoaștem, să ne obișnuim noi cu noi, doar că dupa 6 luni….

Gabriel: Am intrat în căsători cu gândul să avem măcar acolo 3 copii. Îmi aduc aminte și acum de Cristina, ea cu mânile în șold imi spunea: Gabi, minim 5, maxim 13! Asta era înainte de căsătorie. După ce ne-am căsătorit, lucrurile s-au schimbat. Așa cum spunea și Cristina, la început ne-am luat un timp de …, dar ulterior în inima noastră se năștea un foc, o dorință puternică de a da viață. Doar că împreună cu acest foc ne loveam și de o realitate. Stăteam cu chirie, lucram doar eu, abia ne descurcam cu banuții de pe o zi pe alta. Plus, Cristina mai avea niște probleme de sănătate. Și cumva în inima noastră era o teamă. Unu, cu ce ne vom descurca dacă vine un copil? Doi, ce vom face cu probelemele de sănătate? Și toate acestea până într-o seară când ne-am spus că noi cu neliniștea aceasta nu vrem să trăim. Și ne-am pus înantea lui Dumnezeu să ne rugăm. Și am spus: Doamne, uite cum stau lucrurile, noi ne dorim, dar ne e teamă că n-o să avem cu ce ne descurca și de problemele de sănătate ale soției. Și noi suntem obișnuitți să ne rugăm cu cuvântul lui Dumnezeu și credem că cuvântul lui Dumnezeu vorbește și astăzi. Și atunci am invocat Duhul Sfânt, am luat Biblia și am zis Doamne dacă ai ceva să ne spui acum e timpul. Și mi-aduc aminte că după ce am invocat Duhul Sfânt, am deschis cuvântul lui Dumnezeu și erau două pagini, stânga-dreapta care vorbeau numai de vindecări și atunci nesajul pentru noi a fost că Dumnezeu poate să vindece orice boală. Ne-a răspuns la una dintre problemele noastre, din fricile noastre. Apoi a cerut și soția un cuvânt Domnului și era un cuvânt care spunea că Domnul va lua de la cei care trudesc din greu și nu-i slujesc Lui și îi va da aleșilor săi și a fost un răspuns la frica noastră, că Dumnezeu se va îngriji de partea materială. Și din seara aceea am spus noi ne deschidem, suntem deschiși la a de viață.

Cristina: Și copilul a venit imediat! Mulțumim Domnului că avem o fertilitate foarte bună! Pentru că pe toți copiii i-am conceput conștienți fiind, ori dorind cu adevărat să rămân însărcinată, ori pur și simplu am avut situații în care am vrut să ne lăsăm surprinși de Dumnezeu, am abandonat regulile și am zis: Doamne dacă vrei să fie, atunci să fie. Și așa ne-a dat Dumnezeu doi băieți, după care am avut o sarcină gemelară. Unul dintre copii s-a oprit din evoluție la 8 săptămâni și celălalt a continuat până la naștere, doar că s-a născut cu o malformație cardiacă. Am mers în Germania, am născut acolo și a fost operat. Am făcut tot ceea ce a fost omenește posibil. Dar Dumnezeu a decis ca la două săptămâni după naștere să îl ia la El. După aceea a urmat o perioadă grea pentru că nu mai aveam curaj să mai rămân însărcinată, mi-era frică să nu se repete povestea. Au fost ani de vindecare, dar dup un timp Dumnezeu mi-a dat din nou curaj și am zis eu vreau să mai încerc odată. Și a venit o fetiță. Eu îmi doream o fetiță. Și i-am spus Domnului: Eu vreau o fetiță, dacă se poate. Si după ce am avut fetița am spus: Gata Doamne, cred că mi-am făcut datoria de părinte responsabil, cred că este suficient, să mai facă și alții. Cumva am stabilit eu și cu Gabi că e gata. Simteam că nu mai pot psihic, fizic, financiar, dar la un moment dat , acum vreo 4 sau 5 ani am avut o problemă de sănătate, care m-a zdruncinat bine și am plecat într-un pelerinaj la Medjugorje și acolo rugându-mă Sfintei Fecioare i-am spus așa: Sf. Fecioară dacă mă vindeci de problema asta, promit că mai fac un copil. Și m-am întors din pelerinaj, am repetat analizele și nu mai era nimic.

Gabriel: Acolo unde patru medici spuneau că nu mai este soluție, la aceeași am fost cu rezultatele și nu mai este nimic.

Cristina: Era ceva în legatură cu aparatul reproducător. Doar că au mai trecut încă doi ani în care am stat în negocieri cu Dumnezeu:  Doamne dar totuși nu mai am putere, nu sunt în stare, am și eu o vârstă, să mai facă și alții. Dar rămânea în sufletul meu: ai promis ceva și trebuie să te ții de promisiune. Până într-o zi când am luat tot la fel Biblia, cuvântul lui Dumnezeu și m-am rugat. Doamne uite ce este în inima mea, îmi doresc să mă țin de promisiune, dar îmi este foarte teamă. Și am deschis Biblia după ce am invocat Duhul Sfânt și am citit un pasaj cu vestirea nașterii lui Samson din Vechiul Testament și am simțit că Dumnezeu mă încurajează și am decis împreună cu soțul meu să fim în continuare deschiși vieții. Bineînțeles că nu a durat mult și imediat am rămas însărcinată și îi mulțumim lui Dumnezeu pentru ceea ce ne-a dat și recunoaștem în folosirea acestei metode un mare dar pe care l-am primit și pe care Dumnezeu l-a lăsat în familia noastră tocmai ca să ne întărească, să ne unească.

Gabriel: Nu aș vrea să închei fără a împărtăși câteva cuvinte cum a scris istorie în viața mea Metoda Billings, în sensul că pe mine ca bărbat m-a ajutat să o respect pe ea ca femeie. Și apoi un alt aspect în care m-am simțit provocat de Dumnezeu, acceptând să trăim stilul acesta de viață a fost acela de a vedea în trupul soției mele un dar prin care Dumnezeu mă invită să învăț să-l primesc, să-l protejez, să-l descopăr.

(Mărturie dată în cadrul aniversării a 20 de ani de activitate a Asociației Familia și Viața, 30.05.2026)