În contextul cultural actual, în care, s-a generalizat, din păcate, o mentalitate contraceptivă care a generat o „cultură a morţii”, nu putem să nu ne punem întrebarea ce putem noi să facem ca părinţi, educatori, formatori pentru a contribui la o educaţie pro familia.
Asociaţia „Familia şi Viaţa” îşi propune ca obiectiv central acţiuni educative graduale, pe niveluri de vârstă, pentru a-i ajuta mai ales pe tineri să redescopere valorile fundamentale pe care se construieşte familia creştină.
Vorbind despre paternitate şi maternitate responsabilă, Sf. Părinte Papa Ioan Paul al II-lea spunea:
„În mod particular, <paternitatea şi maternitatea responsabile> se raportează direct la momentul în care bărbatul şi femeia, unindu-se <într-un singur trup>, pot deveni părinţi. Este un moment bogat şi deosebit de semnificativ pentru relaţiile lor interpersonale, ca şi pentru serviciul pe care-l aduc vieţii: ei pot deveni părinţi – tată şi mamă – comunicând viaţa unei noi fiinţe umane. Ambele dimensiuni ale unirii conjugale, unirea şi procreaţia, nu pot fi separate artificial, fără a altera adevărul intim al actului conjugal însuşi” (Scrisoarea către Familii, 12).
Aşadar, noţiunea de paternitate şi maternitate responsabilă presupune în primul rând, o „procreare responsabilă”. Comuniunea de viaţă şi iubire a cuplului conjugal ajunge la culmea forţei sale creatoare prin aducerea la viaţă a copiilor. Este marele dar al omului, prin care el devine colaborator la acţiunea creatoare continuă a lui Dumnezeu. Este expresia cea mai puternică a iubirii dintre soţi de a fi mereu deschişi pentru viaţă, o expresie de curaj, speranţă, altruism, încredere, bucuria de a primi, a ocroti şi a transmite mai departe viaţa. „Veţi primi cu dragoste copiii pe care Dumnezeu va binevoi să vi-i dea.”, răsună în conştiinţa fiecăruia angajamentul căsătoriei.
Aceasta este marea diferenţă dintre concepţie şi contracepţie, diferenţa fundamentală de atitudine, de luare de decizie, nu numai în privinţa numărului de copii, dar mai ales cu privire la mijloacele folosite pentru reglementarea naşterilor. Pentru a hotărî „potrivit conştiinţei”, soţii creştini trebuie să-şi exercite arta discernământului. „A discerne ” înseamnă a şti să cauţi, să alegi, să valorifici toate elementele pentru a lua o decizie care nu lezează demnitatea persoanei umane, care să nu încarce conştiinţa, care să fie plăcută lui Dumnezeu.
Iată de ce vorbim azi despre metodele naturale – această ştiinţă relativ nouă, care apelează tocmai la capacitatea omului, a soţilor de a decide şi de a se folosi în mod natural de darul fertilităţii, în funcţie de decizia luată.
Metodele naturale de reglare a fertilităţii sunt metode diagnostice pentru a descoperi fazele fertile şi infertile ale ciclului menstrual, prin intermediul observării semnelor şi indicatorilor de fertilitate, ca de exemplu simptomul de mucus cervical şi temperatura bazală, corelaţi cu evolutia hormonilor ovarieni.
Termenul „natural” nu înseamnă opusul termenului „artificial”, ci înseamnă „după natură”, sau „aşa cum este creat omul de la natură”, în sensul respectării naturii persoanei umane, în toate dimensiunile sale: biologică, psihologică, afectivă şi spirituală.
Metodele Naturale, care pot să fie aplicate în diverse situaţii ale vieţii reproductive feminine (cicluri lungi sau scurte, alăptare, premenopauză, stres, suspendarea contraceptivelor), trebuie să fie învăţate de către învăţători de metode calificaţi, pentru că nu se reduc la o exclusivă informare tehnică, dar reprezintă un mijloc fundamental al soţilor pentru a educa pentru un stil de viaţă orientat spre preţuirea şi acceptarea mecanismelor care reglează fertilitatea ca dar divin, care să fie cunoscut şi preţuit, nu „maladie”, de care să se ferească sau „drept” care să fie revendicat.
Învăţarea adecvată a metodelor stimulează dialogul dintre soţi, respectul reciproc, condividerea responsabilităţii, acceptarea problemelor celuilalt, dar mai ales stăpânirea de sine şi educarea soţilor la curăţie şi castitate. Iată de ce consilierea, ba chiar învăţarea metodei presupune participarea ambilor soţi. Zilele fertile ale ciclului menstrual la femeie sunt puţine. Există semne care permit să fie identificată cu precizie această perioadă. Orice cuplu poate cunoaşte aceste semne şi cu ajutorul lor poate cunoaşte care zile sunt fertile şi care sunt infertile. Dacă cuplul doreşte să evite sarcina, va trebui să se abţină de la raporturi sexuale în zilele de fertilitate sigură sau probabilă.
Metodele de reglare naturală a concepţiei
Metodele de reglare naturală a concepţiei stabilesc perioadelor fertile şi infertile ale ciclului menstrual al femeii. Presupun cunoaşterea organismului, a modificărilor ce survin pe parcursul unui ciclu, a procedeului folosit şi, de asemeni, cer soţilor respect, dragoste, colaborare şi încredere între ei.
Metodele naturale cer soţilor un comportament responsabil, fondat pe conştiinţa că, având raporturi conjugale în zilele fertile, înseamnă să se deschidă în mod concret la conceperea unui copil. Însă, când sunt motive serioase, pentru a evita conceperea unui copil, libertatea de alegere a cuplului se manifestă prin abstinenţa de la raporturi sexuale în faza fertilă.
Aceste metode sunt:
- metoda calendarului;
- metoda temperaturii bazale;
- ciclo-termică;
- metoda simpto-termică (Rötzer);
- metoda Ovulaţiei Billings.
a. Metoda calendarului sau Ogino-Knaus se bazează pe faptul că spermatozoidul trăieşte 3-5 zile (max.7), ovulul 24 ore, iar ovulaţia poate să aibă loc între a 12-a şi a 16-a zi a ciclului menstrual, numărând de la ultima zi a ciclului. Se observă ciclul menstrual pentru cel puţin 6-12 luni. Din lungimea ciclului menstrual cel mai scurt se scade numărul 19 şi din lungimea ciclului menstrual cel mai lung se scade numărul 10, astfel se obţine perioada fertilă. Cu cât este mai mare variaţia duratei ciclului, cu atât este mai mare numărul de zile în care soţii se vor abţine de la raporturi sexuale, în cazul în care doresc distanţarea sau evitarea unei naşteri. Metoda poate fi folosită cu precădere de către persoanele care au cicluri regulate. Descoperirea acestei metode a fost un pas istoric în studiul metodelor naturale de reglementare a fertilităţii umane, dar acum ea este depăşită.
b. Metoda temperaturii bazale se bazează pe variaţiile temperaturii din perioada ovulaţiei şi preovulaţiei şi constă în măsurarea temperaturii rectale sau vaginale, cu acelaşi termometru, la aceeaşi oră, dimineaţa, înaintea ridicării din pat. Valoarea temperaturilor se înregistrează într-un grafic, pe zile. Se va observa că spre jumătatea ciclului în perioada preovulatorie se înregistrează o scădere, apoi o creştere bruscă (cu câteva zecimi de grad) pe parcursul perioadei ovulaţiei. Când temperatura s-a stabilizat spunem ca ovulaţia a avut loc. După trei zile de la ascensiunea termică femeia trece în perioada de infertilitate postovulatorie. Trebuie ştiut că orice îmbolnăvire, chiar şi răcelile uşoare pot provoca creşteri de temperatura şi pot da rezultate eronate. De aceea şi aceste îmbolnăviri trebuie trecute în grafic. Metoda identifică doar faza postovulatorie şi presupune abstinenţă în perioada preovulatorie. Nu poate fi utilizată de femeile care alăptează, decât după ce-şi reiau ciclul menstrual şi nici de femeile la premenopauză, datorită variaţiilor mari ale ciclurilor menstruale.
c. Metoda ciclo-termică îmbină metodele prezentate anterior. Pentru a stabili începutul fazei fertile, din ciclul cel mai scurt din anul precedent se scade cifra 19 sau din ziua cu prima temperatura ridicată cea mai precoce, din anul precedent, se scade cifra 7. Perioada infertilă postovulatorie se stabileşte ca şi în cazul metodei temperaturii bazale.
d. Metoda simpto-termică (Rötzer) Metoda simpto-termică presupune auto-observarea mucusului cervical şi măsurarea temperaturii orale, rectale sau vaginale. Atât observaţiile, cât şi valorile măsurătorilor de temperatură se înregistrează într-un grafic, iar pe baza unor reguli specifice se stabilesc perioadele fertile şi infertile ale ciclului menstrual. Observarea simptomului de mucus se face în ceea ce priveşte aspectul, consistenţa şi culoarea. Măsurarea temperaturii se face cu acelaşi termometru, la aproximativ aceeaşi oră, dimineaţa, înaintea ridicării din pat. Perioada infertilă preovulatorie se stabileşte pe baza regulii de 6 zile corelată cu calcule după Ogino-Knaus şi Döring şi observarea mucusului cervical. Perioada infertilă postovulatorie se stabileştepe baza corelării măsurătorilor de temperatură mai înalte, cu punctul de vârf al mucusului cervical. Metoda a fost completată ulterior cu autoexaminarea colului uterin, deoarece s-a observat că sub infleunţa hormonilor femini estrogeni şi progesteron, are loc dilatarea orificiului exterior al colului uterin, schimbarea consistenţei acestuia şi ridicarea lui. Metoda simpto-termică poate fi aplicată în orice situaţie a vieţii fertile a femeii. Această metoda oferă o siguranţă de 100% în perioada de infertilitate postovulatorie şi o siguranţă de 99,8% pentru perioada preovulatorie, dacă se foloseşte regula de 6 zile, conform Prof. Dr. Med. Josef Rotzer – Reglarea concepţiei pe cale natural, Ed. Hora, Sibiu, 2003, pag. 100.
e. Metoda Ovulaţiei Billings Aceasta metoda se bazează pe conştientizarea senzaţiei caracteristice produsă de mucusului cervical la nivel vulvar şi observarea acestui mucus. Înregistrarea acestor date se face într-un tabel, pe zile. Observarea mucusului cervical se face în ceea ce priveşte aspectul şi consistenţa. Senzaţia produsă de mucusul cervical la nivel vulvar, cât şi caracteristicile acestuia se modifică funcţie de nivelul hormonilor feminini din sânge. Aceasta metoda este foarte sigură şi presupune o constanţă şi precizie în urmărirea şi înregistrarea datelor. Metoda Ovulaţiei este o metodă uşor de aplicat şi se poate folosi în orice situaţie a vieţii fertile (cicluri neregulate, alăptare, stres, premenopauză, după pilulă). Siguranţa metodei este de 97,8% şi a fost stabilită printr-un studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, organizat în 5 ţări, diferite prin cultură şi condiţii socio-economice (Fertility and Sterility, vol. 36, nr.5, pag. 591, 1981).
Studiile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii au evidenţiat o serie de avantaje ale metodelor naturale:
- pot satisface toate exigenţele cuplului, putând fi utilizate cu un dublu scop: fie pentru a evita, fie pentru a obţine o sarcină;
- nu prezintă efecte colaterale nefavorabile;
- fac să crească conştiinţa de sine şi cunoaşterea funcţiilor reproductive;
- destinatarii capătă încredere în ei înşişi,
- utilizarea reglării naturale a fertilităţii poate convinge implicarea totală a soţului, cooperarea, dialogul şi împărţirea responsabilităţii soţilor în planificarea familială.